Primavara este a anemonelor. A acestor plante deosebite care reusesc sa impresioneze prin frumusete dar si prin semnificatie.
Deschide Galeria
Poate la primul auz, anemonele nu-ti spun nimic. Dar s-ar putea ca dupa ce auzi de floarea Pastelui sa stii exact despre ce este vorba. Da este vorba despre acele flori minunat colorate care nu infloresc niciodata mai repede de 13 martie si nici mai tarziu de 10 mai. Este perioada in care, de obicei, se sarbatoresc sarbatorile pascale.
Toate florile din specia anemone sunt originare din regiunile montane din jurul Marii Mediterane. Ele se remarca prin culorile lor foarte intense, de la rosu, la albastru si galben viu. Botanistul John Gerade, primul care a clasificat si stabilit detalii despre anemone, in 1597 consemna faptul ca petalele florilor rosii de anemone erau folosite pentru vopsirea oualor de Paste. De asemenea, anemonele sunt mai cunoscute si sub denumirea de floarea vantului, denumire ce provine de la faptul ca semintele sunt usor spulberate de vant, datorita unor perisori pufosi care imbraca semintele.
Anemonele sunt plante erbacee, perene cu frunze radicale si cu flori mari, asemanatoare macului, de diferite culori, care infloresc de obicei primavara. Ele cresc in flora spontana, dar pot fi la fel de bine si cultivate ca plante decorative. Cea mai cunoscuta specie de anemona este A. coronaria. A. coronaria , o planta tuberculata care are o rozeta de frunze petiolate de culoare verde intens, asemanatoare frunzelor de patrunjel. Tulpinile acestei specii sunt lungi, de 15 –20 cm, iar in varf au o floare mare de diverse culori si cu multe stamine. Cele mai des intalnite culori sunt nuantele de rosu, albastru, roz, violet sau alb. Exista de asemenea varietati cu floarea dubla, ale caror stamine din centru au fost inlocuite de un smoc de petale inguste.
Cum trebuie ingrijite anemonele?
Pentru a inflori si a fi sanatoase, anemonele au nevoie de un sol reavan, bogat in humus, bine drenat cu locuri partial umbrite. Radacina anemonelor se prezinta sub forma de rizom, iar tulpina simpla, cu frunze petiolate, se termina de obicei cu o singura floare. Plantarea acestor plante se face, de obicei, toamna iar rizomi trebuie rehidratati inainte de a-i pune in pamant. Trebuie specificat faptul ca florile nu cresc foarte inalte, in functie de specie variind de la 10, la 30 de centimetrii inaltime. Toate soiurile (cu mici si rare exceptii), infloresc primavara, iar vara plantele intra in repaus vegetativ.
Pentru a inflori si a creste, ele au nevoie de o temperatura de 10 grade Celsius in timpul cresterii, iar in timpul infloririi, aceasta ar fi indicat sa fie de circa 14-15 grade Celsius. Atentie, perioadele foarte calduroase nu sunt benefice pentru anemone, deoarece le fac sa scada numarul de flori. Anemonele pot fi inmultite usor prin seminte sau prin diviziunea radacinilor tuberculi. Semintele de anemone au vitalitatea foarte redusa si trebuie semanate imediat dupa recoltare. La maturare, fructul, care are forma de capsula plesneste si atunci semintele se pot aduna inainte de a fi imprastiate de vant. Asa cum am mai spus, in luna iulie planta intra in repaus, frunzele se usuca si atunci se scot tuberculii din pamant, iar depozitarea se face in incaperi uscate si racoroase.
Daca sunt taiate pentru a fi puse in vaza, anemonele nu traiesc mult timp si asta datorita intolerantei la caldura.
in momentul in care le cultivati, trebuie tinut cont de faptul ca anemonele nu se inteleg prea bine cu narcisele. Substantele eliminate de narcise sunt extrem de daunatoare anemonelor. De asemenea, e bine de stiut faptul ca, uneori, anemonele mai sunt atacate de catre omizi. Frecvent, la anemone apar patarea frunzelor si fainarea.
Anemonele se uda moderat, mai ales pe perioada de vegetare.
Daca se planteaza in septembrie sau octombrie, se acopera cu frunze peste iarna si pot inflori din aprilie pana in iunie, iar daca plantatul se face in aprilie, inflorirea poate avea loc in octombrie, insa florile nu sunt atat de spectaculoase.
Cultura fortata a anemonelor se poate face la sol, in sera sau pe parapet. Pentru fortat se folosesc mai mult cele provenite din specia Anemone coronaria. Plantarea tuberculilor se face din august pana in luna decembrie. Amestecul de pamant preferat este format din pamant de telina, mranita, pamant de frunze, turba si nisip. Plantatul in sera se face la 20/22 cm , mentinandu-se la o temperatura de 12 – 14 grade Celsius. Pentru cultura la ghivece, se planteaza la 2, 3 centimetri adancime si apoi se duc in rasadnite. Cand plantele sunt in plina vegetatie, se administreaza ingrasaminte, se uda si se umbresc atunci cand razele soarelui sunt puternice.
Legenda anemonelor
Numele anemonei provine din vechiul cuvant grecesc "ánemos", care inseamna vant.
Anemona are o legenda romantica si frumoasa in spate, ce porneste din vremea zeitatilor grecesti. Florile sale roz-purpurii se pare ca reprezinta lacrimile zeitei dragostei, Afrodita, la auzul vestii ca iubitul sau, preafrumosul Adonis, a murit. De atunci, anemona se deschide de cate ori este frumos afara, simbolizand bucuria si isi tine cupa inchisa si aplecata in jos de cate ori ploua, semn al tristetii. Este considerata floare aducatoare de noroc, floare a purificarii prin suferinta, simbol al Pastelui si al invierii.
Legendele din Grecia antica sustin ca Anemona era o frumoasa nimfa de care se indragostisera atat Zephyr (Zefir), vantul dulce al primaverii, cat si Borea, zeul vantului de vest. Geloasa, zeita florilor, Chloris, a transformat-o pe nimfa intr-o floare care se ofilea in perioada sosirii vantului Zefir.
O alta legenda populara din Grecia spune ca vantul Anemos isi trimitea an de an mesagerii, adica anemonele, in primele zile ale primaverii.
Alta istorisire pune ca anemonele s-au ivit din lacrimile varsate de Aphrodite pentru Adonis. Afrodita care era indragostita de Adonis, l-a tinut in preajma ei mai mult decat ingaduiau zeii (Zeus hotarase ca acesta sa stea cate jumatate de an cu Aphrodite, respectiv cu Persephone), frumosul tanar fiind ucis de catre gelosul zeu al razboiului, Ares. Atunci cand isi jelea iubitul, Afrodita a jurat ca el va trai vesnic, iar din lacrimile ei s-ar fi nascut floarea de anemona.
Scena a fost surprinsa si descrisa de Ovidius in “Metamorfoze”:
“Ea stropi cu nectar mirositor sangele care, atins, se umfla, asa cum, atunci cand ploua, se ridica basici stravezii pe suprafata apei. N-a zabovit mai mult de o ora si din sange s-a nascut o floare de culoarea sangelui, asemenea aceleia pe care o au rodiile ce-si ascund semintele sub coaja lui subtire. Totusi ea e de scurta durata, caci, netinandu-se bine si fiind prea usoara, o scutura aceleasi vanturi care-i poarta numele.”
Alte povesti sustin ca anemonele ar fi aparut din picaturile de sange cazute din trupul sfartecat a lui Adonis.
in Palestina, se credea ca anemonele au aparut pentru prima data sub crucea lui Isus, fiind izvorate din sangele varsat de catre acesta. De altfel, nu este intamplator nici faptul ca in marea majoritate a statelor europene, anemonelor si se mai spune si floarea pastelui, deoarece ele rasar in perioada sarbatorilor pascale. Se pare ca la curtea regelui Edward I al Angliei, anemonele se foloseau pentru a vopsi ouale de Paste.
Superstitii legate de anemone
in multe traditii populare, anemona a fost asociata cu boala sau au considerat-o a fi o purtatoare de boli. Spre exemplu, in Egiptul antic,
aceasta floare era un simbol al imbolnavirii, si asta din cauza petelor de culoare de pe spatele petalelor ei albe. iN cultura chinezeasca, acestia ii dadusera denumirea de "floarea mortii".
in cultura populara a unor tari europene, anemona era vazuta ca un semn rau. Astfel, in momentul in care un om alerga pe un camp pe care erau anemone, acesta isi tinea respiratia, crezandu-se ca mirosul florilor era otravitor.
Pe de alta parte, existau si popoare ca se foloseau de anemone pentru a alunga rau si pentru a tine la distanta bolile.
De asemenea, cununile de anemone erau purtate la gat sau pe brat, existand superstitia ca aceste flori pot fi o pavaza impotriva imbolnavirii.
In Anglia, exista obiceiul de a se culege primele anemone rasarite in primavara, ele fiind apoi purtate, invelite in matase, ca amulete aparatoare impotriva molimilor. in Roma antica, se credea ca anemona este inzestrata cu proprietatea magica de a alunga febra.
Beneficiile anemonei
Pentru terapii se foloseste toata planta, dar mai ales rizomul si florile. In stare proaspata, planta este toxica. Floarea Pastelui este utilizata impotriva paraliziei, reumatismului si gutei. Are acţiune sedativa, relaxanta. Anemone pulsatilla este bogata in uleiuri volatile, acid anemonic, alcaloizi.
Se poate folosi pentru uzul intern pentru a trata afectiuni nervoase, dismenoree, migrene, infectii respiratorii, astm, diaree. Se prepara sub forma de infuzie sau tinctura.
De asemenea, aceasta planta se poate folosi si pentru uzul extern pentru a trata infectii dermatologice, furuncule, dureri de urechi si se prepara sub forma de ulei din planta, tinctura sau comprese.