Vedeți si: https://povesteacasei.ro/alte-nume-de-culori-etimologie
Toată lumea stie ce este o sfoară- un fir lung, obținut din împletirea mai multor fibre textile. Un sens vechi este si „laț, snur, împletitură”.
Sfoară înseamnă si „măsură oficială folosită în trecut pentru suprafețele de teren” (valoare care a variat în funcție de epoci). Apare în multe expresii: ” a trage pe sfoară”, „a învârti sforile”, „a întinde sfoara”. La origine este cuvântul vechi slav „sUvora”. Este un cuvânt atestat în jurul anului 1700. Se poate vedea cum, în anumite cazuri, cuvintele vechi slave au înlocuit parțial vechii termeni mosteniti din limba latină. Este vorba de „funie”, sinonim al lui „sfoară”. Fiecare termen s-a specializat semantic. Este interesant că sensul „măsură pentru suprafețele de pământ” există la ambele cuvinte în limba standard: „o sfoară de pământ” si „o funie de pământ”. Doar că „funia de pământ” este o suprafață mai mică, având forma unei fâsii înguste.
Sfară înseamnă „miros greu si fum înecăcios”, rezultat din arderea grăsimilor, a lumânărilor de seu..etc. Apare în expresia „a da sfară în țară”- pentru ” a da de stire, de veste”. O astfel de expresie a apărut în trecut, când se semnaliza un pericol sau se da de veste prin aprinderea de focuri în anumite locuri.
Fiind un cuvânt mai puțin cunoscut, sfară a fost înlocuit, prin etimologie populară, de „sfoară”.
