Cuvântulcazarmă este atestat prima dată la 1848, fiind considerat de dicționarele românești un împrumut din limba rusă (kazarma). Cel mai probabil a intrat în limba română în timpul Regulamentului Organic (Regulamentul Organic a fost o lege cu caracter constituțional impusă în Țara Românească (1831) și Moldova (1832) de către Imperiul Rus.
A modernizat administrația și justiția, a introdus separarea puterilor în stat (limitată), dar a conservat privilegiile boierești și a consolidat dominația rusă, fiind un pas important spre unirea Principatelor), când au pătruns și alți termeni militari din limba rusă.
La originea acestui cuvânt stă cuvântul latinesc quattor- patru. Din acesta s-a creat derivatul quaterna, quaterni- câte patru. Moștenit de provensală sub forma cazerna- grup de patru persoane. Latinescul quaderna a ajuns în franceză (caserne) împrumutat din provensală.
La început (secolul al XVI-lea) a însemnat mică încăpere construită în fortificații pentru soldații care făceau de gardă (de obicei erau 6), apoi s-a restrâns la cameră mică pentru soldații din garnizoană.
În timpul lui Ludovic al XIV-lea, termenul caserne a început să fie folosit pentru a denumi marile clădiri construite pentru sediul unei garnizoane. Din franceză a fost împrumutat în germană (Kaserne), de unde l-au luat polonii (kazarma), iar de la aceștia l-au împrumutat rușii (kazarma).
Și caiet provine din Latinescul quaterni- grup de patru, cu sensul de grup de patru foi. Româna a împrumutat termenul francez care a devenit caiet- cu t final după modelul cornet.
Legat de patru- el continuă direct Latinescul quattor transmis tuturor limbilor romanice, devenit quattro (în latina vulgară).
Cazarmă, caiet și patru sunt înrudite.
