Cuvântul „cazarmă” este atestat prima dată la 1848, fiind considerat de dicționarele românești un împrumut din limba rusă (kazarma). Cel mai probabil a intrat în limba română în timpul Regulamentului Organic (Regulamentul Organic a fost o lege cu caracter constituțional impusă în Țara Românească (1831) și Moldova (1832) de către Imperiul Rus. A modernizat administrația și justiția, a introdus separarea puterilor în stat (limitată), dar a conservat privilegiile boierești și a consolidat dominația rusă, fiind un pas important spre unirea Principatelor), când au pătruns și alți termeni militari din limba rusă.
La originea acestui cuvânt stă cuvântul latinesc „quattor”- patru. Din acesta s-a creat derivatul „quaterna”, „quaterni”- câte patru. Moștenit de provensală sub forma „cazerna”- grup de patru persoane”. Latinescul quaderna a ajuns în franceză (caserne) împrumutat din provensală. La început (secolul al XVI-lea) a însemnat „mică încăpere construită în fortificații pentru soldații care făceau de gardă (de obicei erau 6), apoi s-a restrâns la „cameră mică pentru soldații din garnizoană”. În timpul lui Ludovic al XIV-lea, termenul „caserne” a început să fie folosit pentru a denumi marile clădiri construite pentru sediul unei garnizoane. Din franceză a fost împrumutat în germană (Kaserne), de unde l-au luat polonii (kazarma), iar de la aceștia l-au împrumutat rușii (kazarma).
Și „caiet” provine din Latinescul quaterni- grup de patru, cu sensul de „grup de patru foi”. Româna a împrumutat termenul francez care a devenit „caiet”- cu „t” final după modelul „cornet”.
Legat de „patru”- el continuă direct Latinescul quattor transmis tuturor limbilor romanice, devenit „quattro” (în latina vulgară).
Cazarmă, caiet și patru sunt înrudite.