Ceaiul, o bautura atat de apreciata in prezent, era cunoscut inca din antichitate. Legenda spune ca imparatul Chinei, Shen Nong a descoperit-o din intamplare cand intr-un vas cu apa fierbinte au cazut cateva frunze de ceai. Gustand, acestuia i-a placut aroma si din acel moment, consumul de ceai s-a raspandit in intreaga societate, devenind in timp o parte a culturii chineze.
Treptat si alte culturi au cunoscut aceasta bautura. In Japonia, de exemplu, prepararea si servirea ceaiului au fost ridicate la rang de arta prin ceremonia japoneza a ceaiului, un ritual bazat pe simplitate si mai ales prin politetea si delicatetea extrema cu care se desfasurau toate operatiunile. In Anglia, obiceiul ceaiului de la ora 5 ii este atribuit Annei Russell, Ducesa de Bedford, care l-a integrat ca traditie englezeasca in 1841.
Obiceiul servirii ceaiului la noi in tara a fost imprumutat din culturile occidentale (in special din cultura engleza), fiind un obicei care a intrat treptat in cutumele noastre. Mai intai au fost explorate calitatile curative ale ceaiului, iar apoi servit ca bautura in diverse ocazii.
In afara de numeroasele sortimente existente, ritualul ceaiului nu ar fi acelasi fara vasele potrivite. Astfel, au aparut diverse feluri de preparare si pastrare ca o evolutie fireasca a vremurilor in care ceasca si ceainicul au capatat valente decorative de exceptie, ele fiind cu adevarat piese deosebite. De exemplu, in China vesela folosita la ceremonia ceaiului este una aparte, portelanurile apartinand dinastiei Ming fiind extrem de valoroase. In ritualul japonez de servire a ceaiului, toate etapele au un rol binedefinit: de la paleta de gusturi pana la culorile anotimpului care se regasesc in serviciile de ceai folosite. In Anglia, eleganta acestui ritual face timpul sa stea in loc atunci cand ceaiul de la ora 5 este servit alaturi de mici gustari.
Oricare ar fi modul preferat de preparare sau servire, important este ca acest moment sa fie savurat in tihna, el aducand un strop de liniste si pace in tumultul cotidianului.