Eu imi amintesc cu drag de perioada adolescentei mele cand eram rockerita convinsa si frecventam locuri care mai de care mai „colorate” pe un Lipscani mult mai linistit decat cel de acum. Singurul dintre acele locuri care inca exista si poate cel care mi-a ramas cel mai pregnant in minte este Fire Club. Nu ai cum sa colinzi Centrul Vechi si sa nu fi mers macar o data in Fire.
Deschide Galeria
Una peste alta, eu sunt atasata de acest bar mai ales pentru faptul ca este acolo inca de cand am descoperit eu iesirile in oras iar ceea ce m-a atras acolo la inceput exista si acum: muzica buna, bere, atmosfera relaxata. Asa ca va puteti imagina cat de curioasa si nerabdatoare am fost cand am aflat ca se amenajeaza o aripa noua a barului. Cum transpui atmosfera unui bar rock cu traditie in designul contemporan? Ne raspund Constantin Goagea, Adrian Dobre si Ștefan Ghenciulescu, autorii amenajarii.
Aceasta noua aripa a barului se afla in gangul dintre strada Covaci si Gabroveni, la parterul unei cladiri eclectice construita in anul 1925. Cladirea este un amestec de stiluri si de functiuni: Fost camin studentesc, fost hotel ieftin cu tot felul de interventii si modificari indoielnice adaugate pe parcurs. Dar asta nu i-a descurajat pe arhitecti, din contra, acestia au gasit inspiratie in acest spatiu haotic unde nimic nu e aliniat sau egal.
Am uitat sa mentionez ca in curtea acestui pasaj se va dezvolta ulterior un hotel iar acest mic bar trebuie sa serveasca si drept salon de mic dejun pentru acest hotel. Asa ca arhitectii au trebuit sa armonizeze acest concept cu cel de pub rock si sa interpreteze totul in cheie contemporana. Asa ca au studiat istoria puburilor rock si asa au ajuns la imaginea barului de astazi.
Au ales cateva elemente cheie in cultura rock: imagistica de tonomat – stele respectiv dungi, stenciluri industriale facute pe lazile de lemn cu care se cara echipamentele pentru concerte. In ceea ce priveste podeaua au reusit sa redea geometria dorita in rasina poliuretanica . Foarte spectaculos este si tavanul, pe care se intinde o retea grinzi printre care a fost strecurat sistemul de tuburi de aerisire vopsite in gri si intrerupte pe alocuri de corpurile de iluminat ce amintesc de farurile de motocicleta. Mie mi-au atras in mod deosebit atentia placajele industriale de pe pereti cu fladerul acela foarte grafic al lemnului care este pus in valoare de elementele grafice adaugate. Se observa si prezenta elementelor geometrice: zig-zaguri, dungi, patratele ce se intalnesc atat pe pereti cat si pe podea. De fapt, chiar un perete intreg este vopsit intr-un joc in zig zag de gri deschis si gri inchis ce are impact vizual foarte puternic.
In ceea ce priveste mobilierul, arhitectii au decis ca trebuie sa se intoarca in zona de confort a clientilor asa ca au ales piese clasice de pub, mobilier wenge, din lemn. Chiar ei spun: „ Ne-am dat seama ca fac parte din acel ceva confortabil si bine asezat in rutina clientilor pe care nu ar trebui sa-l schimbam”. Barul este facut din acelasi tip de lemn care imbraca cei doi pereti deci se integreaza foarte bine in peisaj. Singura piesa de mobilier diferita este canapeaua cu piele gri si cusaturi bej.
Una peste alta, mie mi se pare ca amenajarea exprima exact ceea ce trebuie: pub rock cu traditie transpus in context contemporan fara a alunga clientii fideli obisnuiti cu aceeasi atmosfera binecunoscuta.
Despre DesignChapter, cititi mai multe aici: designchapter.org