Gradina italiana, cand geometria intalneste poezia

Este o gradina clasica, realizata dupa modelul gradinilor din epoca Renasterii. Principalele caracteristici ale acesteia sunt: parterul gazonat situat mai jos decat nivelul solului, in centrul gradinii se afla de obicei o statuie sau o fantana arteziana, iar vegetatia este tunsa in forme geometrice.

Deschide Galeria

Conceptul gradinii italiene s-a nascut din dorinta de a gasi echilibrul perfect dintre rigorile ratiunii si fantezia creativa. Din acest punct de vedere, natura este frumoasa atunci cand impresioneaza din punct de vedere vizual, fiecare gradina creata in acest stil fiind o adevarata opera de arta. 

Citeste si Gradinile in stil francez, trasaturi definitorii: ordine si simetrie

Vegetatia este subordonata compozitiei geometrice: arbori sunt plantati in linii drepte, gardurile si bordurile sunt tunse cu strictete, iar arbustii modelati in forme geometrice alcatuiesc un decor armonios organizat, care impresioneaza din punct de vedere vizual prin jocul de volume.

In traditia italiana, gradina este un loc dedicat plimbarilor, iar in acest caz un rol important il au aleile si terasele pavate. Un alt avantaj al acestei gradini este dat de faptul ca nu necesita mult spatiu pentru amenajare, o gradina italiana poate atinge perfectiunea pe cateva sute de metri patrati. Nefiind legata de un singur nivel ea poate cuprinde cu naturalete, prin trepte si terasari, atat un teren perfect drept cat si unul inclinat.

Stilul italian impune prezenta unei surse de apa: mici piscine, cascade sau fantani arteziene, in jurul acesteia construindu-se directia aleilor. In alte cazuri sursele de apa sunt inlocuite cu statui sau alte sculpturi.

Citeste si Gradina in stil englezesc – o simfonie de parfumuri si culori

Principiile de amenajare ale gradinilor italiene au fost preluate de la gradinile antice, in special pentru gradinile vilelor de la periferii unde terenul permitea o desfasurare mai ampla a acestui tip de amenajare exterioara. Aceste principii sunt:

  • simetria fata de o axa a compozitiei;
  • organizarea arhitecturala a spatiilor fata de cladire;
  • legatura dintre cladire si gradina prin elemente decorative construite;
  • prezenta sculpturilor, vase ornamentale, parapete ornamentale;
  • utilizarea vegetatiei tunse;
  • sistematizarea etajata a gradinii si subordonarea fata de o axa principala de perspectiva cu sensul descendent al pantei, pe terase succesive;
  • in lungul axei dar si pe terase erau create partere decorative cu buxus dispus sub forma diferitelor desene;
  • folosirea din abundenta a bazinelor cu apa, a canalelor, cascadelor;
  • apa aduce miscare, racoreste atmosfera si produce un sunet foarte placut. Sursele de apa fiind dirijate pe pante, insotind aleile in canale inguste sau in cascade cu trepte, fie alimenteaza fantanile prin jeturi si jerbe de apa, adeseori sub forma unei orgi de apa;
  • erau folosite zidurile masive de sprijin, ornamentate si legate prin scari si rampe
  • vegetatia era tratata arhitectural si subordonata compozitiei geometrice: plantatii liniare, garduri vii si borduri tunse, arbusti modelati in volume geometrice, ziduri inverzite;
  • sunt preferate speciile cu frunze persistente: pini, chiparosi, stejari meridionali, tisa, buxus, mirt, lamai, lauri si portocali.

Sursa foto pinterest.com

Te-ar putea interesa

Cele mai citite articole