Frunzele spanzului sunt foarte atractive iarna. Florile deosebite apar in mijlocul iernii. Numeroasele specii de spanz fac parte din randul primelor flori parfumate ale anotimpului rece. Aduse in casa raspandesc un parfum placut, dar puse in vaza ca flori taiate nu rezista mult.
In Antichitate, spanzul a iesit in evidenta, prin frumusetea aparte a florilor, dar si prin proprietatile sale toxice. Proprietatile sale curative au fost descoperite de greci si au fost aplicate inca de atunci. Denumirea stiintifica, Helleborus, inseamna periculos, otravitor; helle inseamna a omori, iar borus mancare.
In ultima perioada, florile sunt folosite ca podoabe naturale, in coronite si alte decoratiuni florale, pregatite inainte de Craciun.
Spanzul prefera locurile semiumbrite, ferite de vant si solurile calcaroase cu continut mare de humus. Se mai adauga humus si la plantare. Lipsa florilor se datoreaza, de cele mai mult ori, continutului slab de calciu in sol.
Primavara se uda din abundenta, dar vara suporta perioadele secetoase. Se poate inmulti prin despartirea tufei, dar numai dupa inflorire. In primii ani se lasa sa se dezvolte si sa se fortifice planta.
In cazul in care achizitionam de Craciun exemplare la ghiveci, dupa inflorire se asaza intr-un loc luminos si racoros. Se uda moderat si se planteaza in camp in luna februarie. Va inflori in anul urmator de la plantarea afara.
Articol publicat in cartea 12 luni in gradina, Editura Casa