Bucuresti, capitala Romaniei, este astazi centrul economic, cultural, universitar al tarii. Totodata este si cel mai mare oras si locul unde se gasesc cele mai importante institutii ale statului. Totusi, orasul Bucuresti nu a fost dintotdeauna ca astazi, ci s-a dezvoltat de-a lungul a peste cinci secole de existenta, ajungand orasul care este astazi din cauza unor factori diferiti.
Nu se cunoaste foarte bine istoria de inceput a Bucurestiului, iar multe lucruri inca nu sunt clare celor care au studiat istoria orasului, insa de la prima atestare documentara, intr-un hrisov dat de Vlad Tepes la 20 Septembrie 1459, Bucuresti apare frecvent in documentele date de diferiti oameni, de la domnitori pana la negustori.
Multi au spus ca Bucurestiul a fost intemeiat chiar de Vlad Tepes in anul in care este prima oara atestat, adica 1459. Totusi, sapaturile arheologice si unele documente arata ca orasul exista inca dinainte de 1459, poate nu sub forma in care se gasea in vremea lui Vlad Tepes.
Citeste si Mahalalele Bucurestiului, istoria periferiei capitalei
La inceput, orasul s-ar fi numit Cetatea Dambovitei, nume ce apare si in mai multe documente date de Vlad Tepes in 1458. Aceasta Cetate a Dambovitei este mentionata intr-o sursa ce vorbeste despre o batalie data, in vremea lui Vlaicu Voda, intre voievodul Transilvaniei si parcalabul Cetatii Dambovita. Totusi, aceasta Cetatea a Dambovitei de care se vorbeste in sursa pare a fi o alta, mai aproape de Muntii Carpati. Este oricum clar ca Bucurestiul s-a numit, pentru o scurta perioada, Cetatea Dambovitei, de la raul pe ale carui maluri s-a intemeiat.
Perimetrul initial al orasului era cel din zona a ceea ce se numeste astazi Curtea Veche si o parte din Centrul Vechi de astazi. Aici s-a ridicat prima fortificatie a orasului si de aici a inceput sa se dezvolte orasul. In timp, acesta s-a marit si importanta sa a crescut, in mare parte din cauza functiei sale de targ si popas aflat pe un drum comercial important.
Din cauza cresterii importantei orasului, multi boieri au inceput sa-si aseze curtile aici, socotind ca zona are un potential economic. Curtile lor au crescut, dand o infatisare noua orasului, care s-a dezvoltat din punct de vedere edilitar si si-a marit considerabil suprafata. Domnitorii au inceput si ei sa vina in Bucuresti, din diferite motive, insa multi au continuat sa prefere Targovistea ca loc de resedinta. Primul domn care sta in Bucuresti, si foloseste orasul ca resedinta domneasca, este Radu cel Frumos, fratele lui Vlad Tepes. Acest lucru se explica prin prisma faptului ca domnitorul, aliat cu turcii, dorea sa fie mai aproape de Giurgiu si de locurile controlate de turci.
Citeste si Cladiri de poveste: Balatul Bursei
Si despre numele orasului s-au sugerat multe teorii. Una ar fi legenda ciobanului Bucur, care ar fi ridicat cea mai veche biserica din oras (Biserica lui Bucur), dar care s-a dovedit a fi doar o mica bisericuta din sec. XVII-XVIII. Unii au spus ca numele vine de la Bucuria Duminicalis sau ca Mircea cel Batran, fiind foarte bucuros din cauza unei victorii impotriva turcilor, a fondat orasul Bucuresti – orasul bucuriei. Desigur, acestea sunt doar legende. Cred ca numele orasului – acela de Bucuresti – care l-a inlocuit pe cel initial de Cetatea Dambovitei vine de la un sat care se afla in apropierea Curtii Vechi si care astazi a disparut. La fel cum existau sate precum Dudesti sau Popesti, asa, cu siguranta, exista si un sat Bucuresti (mai ales ca numele de Bucuresti se mai intalneste in documente si in alte locuri din tara). Se poate ca acest nume sa fi venit de la un cioban pe nume Bucur, insa este clar ca, daca de la un sat Bucuresti ar veni numele orasului, atunci acesta a fost preferat initial de catre cei ce scriau in documente, pentru ca mai apoi sa se aplice intreg orasului care se dezvolta necontenit.