Vipt ester astăzi un cuvânt rar în dacoromână (apare sporadic în Transilvania), dar există în toate cele trei dialecte sud-dunărene (aromân, meglenoromân și istroromân), ceea ce arată că era un cuvânt important cu mult timp în urmă. Era termenul curent pentru „hrană, în general”, fiind moștenit din limba latină (victus).
La început, în Psaltirea Hurmuzachi, „vipt” avea sensul din latină „aliment, rod al pământului”. Astăzi s-a restrâns la sensul de „hrană pentru om”. În Transilvania există expresia „a lua în vipt” (a lua în pensiune), fiind în opoziție cu „nutreț” (hrana animalelor, furaj). Nutreț este de asemenea moștenit din latină (nutricium), este derivat de la „nutrire”- a hrăni. În română existau pentru „a hrăni” si „hrană” un verb (a nutri) și două substantive „vipt” și „nutreț”, toate fiind moștenite din limba latină.
Cuvintele slave „hraniti” și „hrană” au luat locul lui „a nutri” și „vipt”, dar nu l-au eliminat pe „nutreț”.
În Codicele Voronețean apare un cuvânt slav „piștă” cu sensul de hrană, dar cuvântul a dispărut azi.
Merinde aparține aceluiași câmp semantic. Înseamnă „hrană rece pe care o ia cineva cu sine când merge la drum sau la lucru”. Este moștenit din latină, unde însemna „masa de după amiază sau de seară). În limba română a avut loc o lărgire de sens, în celelate limbi romanice s-a păstrat cu sensul din latină. În aromână (mirindi) înseamnă și „mâncarea dintre 4 și 5 după amiază”.
Prânz și cină sunt moștenite din latină, în schimb „a dejuna” (a lua masa de prânz) este împrumutat din franceză (dejeuner). „Dejun” este o creație pe teren românesc.