”Revelion” – ”noaptea care precedă prima zi a unui an nou și în care se sărbătorește noul an”. În limba română, la început(1851) apare cu sensul de ”cină după bal”. Împrumutat din franceză. În franceză însemna la început (pe la 1500) ”masă luată târziu în noapte”, după aceea (pe la 1700) ”masă de sărbătoare dată de Crăciun”, ca mai apoi, pe la 1900, să însmene ”noaptea noului an”. Fr. revellion este un derivat de la ”reveiller”- a trezi din somn, derivat de la ”a veghea” (verb pe care și româna l-a moștenit din latină- lat vigilare). ”Vigilare” este derivat de la ”vigil” (treaz, care nu se stinge, santinelă de noapte). Interesant este că ”vigil” este creat de la ”vigere”- a fi în putere, tânăr. Un alt cuvânt în care absența somnului este prezentă este ”veioză”.

În fiecare an, lumea se reînnoiește. Anotimpurile revin fără încetare. În fiecare an, plantele se nasc și mor, pentru a renaște și a trăi un nou ciclu. Este o succesiune neîntreruptă de morți și învieri. De aici și originea de a sărbători anul nou, care are ”Procedeul magic” destinat să împiedice îmbătrânirea lumii cauzată de inevitabila trecere a timpului, să asigure continuitatea ciclului.