Povesti urbane: Cum s-a schimbat Bucurestiul la inceputul epocii comuniste

Inceputul regimului comunist in Romania, la inceputul anului 1948, nu a insemnat doar o modificare de regim si de politica in tara noastra. A insemnat, de asemenea, si o schimbare drastica in plan ideologic si social, lucru ce s-a reflectat si in urbanistica Bucurestiului, precum si in infatisarea sa.

Deschide Galeria

Fiind capitala tarii, Bucurestiul suferea unele dintre cele mai drastice schimbari, una cum nu se mai vazuse niciodata in istoria orasului. Astfel, Capitala, desi incepe sa-si dezvolte o mai puternica latura industriala si se mareste, isi pierde din vechile sale valori regimul comunist incercand sa-si impuna, de acum incolo, propriile sale valori, inspirate, in mare parte, din modelul sovietic.

O mare schimbare s-a vazut in organizarea administrativa a orasului. Vechile sectoare, organizate pe culori (existau patru sectoare: Albastru, Negru, Verde, Galben) erau inlocuite cu raioane, opt la numar: 1 – Raionul 30 Decembrie, 2 – Raionul 1 Mai, 3 – Raionul 23 August, 4 – Raionul Tudor Vladimirescu, 5 – Raionul Nicolae Balcescu, 6 – Raionul V.I. Lenin, 7 – Raionul 16 Februarie, 8 – Raionul Grivita Rosie. Toate aceste nume faceau referire la diferite personalitati si zile importante din istoria miscarii socialiste de la noi. O exceptie o fac Tudor Vladimirescu si Nicolae Balcescu, primul conducator al Revolutiei de la 1821, iar cel de-al doilea participant la Revolutia de la 1848.

Citeste si Povesti urbane: Cum a aparut orasul Bucuresti

Totusi, ei erau considerati oameni progresisti si reprezentau lupta impotriva burghezo-mosierimii, dusmanul cel mai inversunat al clasei muncitoare, cel putin in ochii ideologilor oficiali ai regimului. 16 Februarie, spre exemplu, a fost ziua cand, in anul 1933, un grup de muncitori comunisti de la Atelierele CFR Grivita au declansat o greva generala, greva ce s-a terminat cu arestarea vinovatilor si condamnarea lor la inchisoare. Mitul grevei de la Grivita a fost cel pe care Gheorghe Gheorghiu-Dej si-a construit imaginea de lider comunist incontestabil.

Inutil sa spunem ca multe alte locuri din Bucuresti si-au schimbat numele, iar acest lucru este poate cea mai mare transformare din sanul orasului pana la inceperea construirii noilor cartiere muncitoresti si, mai tarziu, distrugerile provocate de regimul Nicolae Ceausescu. Alte exemple de nume reprezentative pentru aceasta perioada ar fi: actuala piata Charles de Gaulle s-a numit, pana spre jumatatea anilor 1950 Piata I.V. Stalin, la fel ca si Parcul Herastrau, numit Parcul de Cultura si Odihna „I.V. Stalin”; Piata Sf. Gheorghe a fost redenumita Piata 1848; Bulevardul Elisabeta s-a numit in acea perioada Bulevardul 6 Martie (devenit mai tarziu Bulevardul Gheorghe Gheorghiu Dej; aluzie la ziua cand s-a instaurat primul guvern pro-comunist – 6 Martie 1945); Uzinele Malaxa au devenit Uzinele 23 August; chiar si Universitatea a fost redenumita Universitatea „C. I. Parhon” (medic endocrinolog, membru in Prezidiul Marii Adunari Nationale).

Citeste si Mahalalele Bucurestiului: Istoria periferiei capitalei

Tot in aceasta perioada se va infiinta si un organ de presa al Capitalei numit „Viata Capitalei”, mai tarziu redenumit „Informatia Bucurestiului” unde se afisau diferite stiri cu privire la viata culturala, sociala si economica a orasului Bucuresti. Spre finalul anilor 1950 – inceputul anilor 1960 se demareaza constructia blocurilor de locuinte care trebuiau sa deserveasca muncitorii noilor intreprinderi ale Bucurestiului. Astfel iau nastere noi cartiere, iar vechile comune suburbane din jurul orasului sunt inghitite acum intre granitele acestuie, devenind parti integrante ale sale. Un bun exemplu ar fi zona cartierului Giurgiului de astazi, acesta fiind fosta comuna suburbana Serban Voda, a carei inglobare in granitele orasului a inceput inca din anii 1920. Totusi, zona a continuat sa aiba un pronuntat aspect rural pana cand s-au demarat lucrarile pentru construirea noilor blocuri de locuinte. Automat, aceste blocuri de locuinte trebuiau sa fie deservite de un numar de utilitati si edificii indispensabile oamenilor ce ar fi locuit in zona: scoli, gradinite, uneori si licee, alimentare, piete, dispensare etc.

Totodata, reteaua de transport a fost prelungita pana in aceasta zona, fiind introdusa reteaua de tramvai si linii de autobuz, care faceau legatura cu platformele industriale si intreprinderile. Este de remarcat in acest sens dorinta fruntasilor comunisti de a le oferi oamenilor din noile cartiere toate necesitatile unui trai in jurul casei lor, de la gradinite si scoli, pana la piete si alimentare, lucru care i-a atras pe oameni si i-a facut sa achizitioneze locuinte in noile complexe rezidentiale.

Citeste si  Cladiri de poveste: Palatul Bursei

Te-ar putea interesa

Cele mai citite articole