Liliacul – cum se planteaza si ce lucrari de ingrijire necesita

Syringa vulgaris, adică liliacul, este cultivat pentru florile sale frumoase, cu parfum intens. Culoarea florilor poate varia de la roz la violet, însă există și soiuri albe și galbene

Deschide Galeria

SUMAR:

  • Când și cum se plantează liliacul?
  • Cum avem grijă de liliac după plantare?
  • Fertilizarea și tunderea liliacului – când trebuie să aibă loc?
  • Cum înmulțim liliacul?
  • De ce liliacul meu nu are parfum?
  • De ce liliacul meu se decojește?
  • Resurse despre „Liliacul – cum se plantează și ce lucrări de îngrijire necesită?”

Atunci când este plantat ca gard viu, liliacul oferă umbră și intimitate. Se poate vorbi despre soiuri pitice de liliac de până la 2,5 metri înălțime și de soiuri mari, care pot atinge înălțimi de până la 9 metri. Cu o îngrijire adecvată, liliacul poate înfrumuseța o grădină timp de zeci de ani. Liliacul este rezistent, ușor de cultivat și nu necesită cine știe ce lucrări de întreținere. În plus, florile sale atrag fluturi, dar creează și aranjamente superbe pentru casă.

 

Când și cum se plantează liliacul?

Primăvara și toamna reprezintă cele mai bune perioade pentru plantarea liliacului. Faceți o groapă suficient de adâncă și de lată pentru a găzdui rădăcinile liliacului. Dacă intenționați să folosiți liliacul ca gard viu, atunci aveți grijă să lăsați cel puțin 1 metru distanță între fiecare liliac pentru a preveni supraaglomerarea. Alegeți o zonă cu mult soare după-amiază și aveți grijă ca solul să fie bine drenat. După plantarea liliacului, udați bine și adăugați un strat suficient de gros de mulci, pentru a împiedica apariția buruienilor și pentru a menține umiditatea în sol, conform almanac.com.

 

Cum avem grijă de liliac după plantare?

Liliacul este considerat un arbust care necesită lucrări reduse de întreținere, dar o atenție sporită se va acorda tăierii regulate. În al doilea rând, trebuie să avem grijă ca solul să fie cât mai hrănitor. Deși liliacul tolerează mai multe tipuri de sol, preferă solul bine drenat și bogat în humus. Ceea ce puteți face este să îngrășați pământul cu compost. Cât despre udare, liliacul trebuie udat cu generozitate, dar nu prea des, deoarece nu îi place să aibă rădăcinile îmbibate cu apă. Utilizarea frecventă a îngrășămintelor nu este necesară pentru îngrijirea liliacului, dar puteți aplica puțin fertilizant la începutul primăverii, ceea ce va ajuta la creșterea florilor, cu condiția să nu folosiți un fertilizant care conține prea mult azot, deoarece acesta va duce la o înflorire insuficientă.

De obicei, liliacul este rezistent la tot felul de dăunători, insecte și boli, dar în cazul în care observați unele probleme, puteți pulveriza o soluție formată din apă și săpun. Cu toate acestea, dacă infestarea este una masivă, poate fi necesar să tăiați o bună parte din plantă sau chiar tot liliacul, pentru ca boala să nu se răspândească în grădină.

Tunderea este importantă pentru prevenirea bolilor, în special a făinării, conform https://www.youtube.com/watch?v=8OcbQzgZID0.

 

Fertilizarea și tunderea liliacului – când trebuie să aibă loc?

În fiecare primăvară, este recomandat să aplicați un strat de compost sub plantă, urmat de un strat suficient de mulci, pentru a menține umiditatea în sol și pentru a preveni apariția buruienilor. Udați liliacul în timpul verii, dacă precipitațiile sunt reduse. Liliacul nu va înflori dacă este fertilizat prea mult, așa că îi puteți pune o mână de îngrășământ la sfârșitul iernii, dar nu mai mult. După ce înflorirea liliacului a ajuns la final, puteți pune gunoi de grajd putrezit în jurul bazei și, eventual, un pic de var.

Acum puteți tăia liliacul pentru a-i da o formă cât mai plăcută și armonioasă. Liliacul înflorește pe lemn vechi, așa că este esențial să efectuați lucrările de tundere primăvara, imediat după înflorire. Dacă tundeți liliacul mai târziu în vară, este posibil să îndepărtați lemnul care formează muguri florali. Atunci când ciorchinii cu flori de liliac sunt din ce în ce mai mici, este un semn că trebuie să tundeți liliacul.

În fiecare an după înflorire, tăiați lemnul mort și ramurile care ating pământul,  precum și crengile mici și slabe. Dacă liliacul este bătrân și într-o formă foarte proastă, îndepărtați o treime din lemnul cel mai vechi în primul an, jumătate din lemnul vechi rămăs în următorul an, iar în al treilea an, tundeți tot restul lemnului vechi. O altă opțiune de tundere pentru un liliac bătrân și aflat într-o formă foarte proastă este să îl tăiați cu totul, până la o înălțime de 12-16 centimetri. Este o măsură foarte drastică, însă liliacul este rezistent. Dezavantajul acestei opțiuni este că va dura câțiva ani până când liliacul va crește din nou, însă avantajul este că veți avea mai puțin de muncă și liliacul vă va oferi o multitudine de flori. Totuși, trebuie menționat faptul că o astfel de tăiere severă poate avea ca rezultat lipsa înfloririi timp de 1 până la 3 ani. Din aceste motive, un program de tăieri pe etape este cel mai recomandat, având ca scop evitarea tăierii severe și drastice, acordând atenție an de an formei pe care o ia liliacul, conform Gardeningknowhow.

 

Cum înmulțim liliacul?

Liliacul se înmulțește de unul singur în mod obișnuit, producând lăstari noi de la baza trunchiului. Acești lăstari pot fi utilizați pentru propagarea liliacului. Săpați de jur-împrejurul tulpinii principale, expunând rădăcinile și tăiați lăstarul de la planta-mamă. Asigurați-vă că luați și rădăcini. Apoi, plantați pur și simplu lăstarul într-un loc adecvat, udând în mod regulat până când se prinde.

Deși este mai puțin dificil, liliacul se poate înmulți și din butași. Luați butași de liliac din creșterea viguroasă de la sfârșitul primăverii sau la începutul verii. Luați mai mulți butași pentru a spori șansele de succes. Cel mai bine este să luați butașii dimineața, când vremea este încă răcoroasă și planta este bine hidratată. Tăiați butași cu lungimea de 10-15 centimetri din creșterea nouă, fragedă. Îndepărtați frunzele inferioare ale butașului, lăsând doar două-trei frunze în partea de sus. Rădăcinile vor ieși din noduri, adică acele puncte unde frunzele au fost atașate de tulpină. Umpleți un ghiveci mic cu pământ de grădină, nisip și perlit. Umeziți ușor acest amestec, după care cu ajutorul unui băț sau cu degetul formați o gaură mică, unde veți pune butașul. Mai întâi treceți butașul prin hormon de înrădăcinare sau prin miere de albine, după care puneți butașul în gaură și acoperiți cu pământ, astfel încât să stea drept. Puteți planta mai mulți butași în același ghiveci, atât timp cât frunzele lor nu se ating. Așezați ghiveciul într-un loc cald, cum ar fi pe frigider. În acest moment, butașii nu au nevoie de lumină puternică. Udați butașii zilnic sau ori de câte ori este nevoie pentru a menține pământul umed, dar niciodată ud. Puteți acoperi ghiveciul cu o pungă de plastic transparentă sau cu folie de plastic pentru a crea un mediu umed, dar asigurați-vă că deschideți punga ocazional sau faceți câteva găuri în plastic pentru a asigura circulația aerului, altfel butașii ar putea să putrezească. De obicei, rădăcinile se formează într-o lună sau două, fapt indicat de apariția unei creșteri noi și sănătoase. În acest moment, puteți muta ghivechiul la lumină puternică și indirectă și permiteți pământului să se usuce ușor între udări. Lăsați butașii să se maturizeze și să își formeze o rețea bine stabilită de rădăcini, după care îi puteți planta la locul lor definitiv în grădină.

Foarte multe persoane se întreabă dacă butașii de liliac formează rădăcini în apă. Unele plante dezvoltă rădăcini rapid într-un pahar cu apă pus pe un pervaz însorit, dar această practică nu este de obicei recomandată pentru liliac. Dacă doriți să încercați, luați o tăietură dintr-un liliac sănătos și așezați tulpina într-un pahar transparent cu 3-5 cm de apă. Îndepărtați frunzele din partea inferioară a tulpinii pentru a împiedica butașul să putrezească. Adăugați apă proaspătă după cum este necesar. Dacă tulpina dezvoltă rădăcini, atunci puteți să o plantați într-un ghiveci cu pământ, iar după ce planta s-a maturizat și este bine stabilită, poate fi mutată în aer liber, conform Gardeningknowhow.

 

De ce liliacul meu nu are parfum?

Deși liliacul este cultivat adesea pentru florile sale colorate și atât de parfumate și mai puțin pentru umbra și intimitatea pe care o oferă atunci când este folosit la formarea unui gard viu, foarte multe persoane sunt dezamăgite că liliacul lor nu are parfum. Când un liliac nu are parfum, pot fi două cauze. Fie ați achiziționat o specie de liliac fără parfum, fie temperatura nu este potrivită. În general, liliacul comun – Syringa vulgaris – cunoscut ca liliacul tradițional, are cea mai puternică și cea mai plăcută aromă dintre toate speciile de liliac. De fapt, cele mai parfumate specii de liliac sunt cele violet mediu-închis. Cu toate acestea, există și specii de liliac care fie nu au un parfum foarte puternic, fie sunt neparfumate. De exemplu, unele soiuri de liliac alb sunt de fapt cunoscute ca fiind neparfumate, acestea incluzând atât soiuri albe simple, cât și duble.

În plus, multe specii de liliac – inclusiv cele mai aromate specii – nu miros la fel de puternic atunci când este prea rece sau prea umed. În aceste condiții, care sunt obișnuite în timpul primăverii când liliacul înflorește, este posibil să observați că florile de liliac nu au miros. Pe măsură ce se încălzește, liliacul va emite un parfum din ce în ce mai puternic. Prin urmare, mirosul de liliac este cel mai puternic în mijlocul primăverii – mai/iunie – când temperatura aerului este suficient de ridicată. Deoarece liliacul înflorește pentru o scurtă perioadă, puteți profita la maximum de parfumul său, plantând mai multe soiuri care înfloresc la intervale diferite, conform Gardeningknowhow.

 

De ce liliacul meu se decojește?

Deși liliacul se comportă foarte bine chiar și în cele mai neplăcute condiții, uneori coaja sa se poate exfolia, situație în care factorii de mediu sunt vinovați. În majoritatea cazurilor, nu se întâmplă nimic dacă liliacul se decojește. Copacii tineri sunt mai susceptibili decât cei mai în vârstă, dar este posibil ca această problemă să apară și la copacii mai vârstnici.

Uneori, ciclurile rapide de îngheț și dezgheț pot cauza decojirea scoarței liliacului. Decojirea va fi cel mai vizibilă pe locul unei leziuni anterioare.

Creșterea excesivă care are loc toamna târziu poate fi o altă cauză. Această creștere excesivă a liliacului poate avea loc fie din cauza temperaturilor prea ridicate, fie din cauză că ați aplicat prea mult îngrășământ cu azot la sfârșitul sezonului. Vremea uscată, urmată de vreme umedă, determină o creștere fluctuantă, care duce la decojirea scoarței.

Probabil cea mai gravă problemă care însoțește decojirea liliacului are legătură cu apariția insectelor, în special a unei molii lungi de 2 cm care arată ca o viespe și care provoacă daune grave. Larva sa face găuri în baza ramurilor, scoarța se umflă și, în cele din urmă, se fisurează și se desprinde. Infestările ușoare pot fi tratate cu insecticid, dar în cazurile grave, liliacul trebuie îndepărtat cu totul, conform https://www.gardeningknowhow.com/ornamental/shrubs/lilac/common-lilac-problems.htm.

Te-ar putea interesa

Cele mai citite articole